Timp

Apare un moment in viata cand constati ca timpul parca iti scapa de sub puterea controlului si esti nevoit sa decizi catre ce sau cine sa te indrepti cu atentia. E momentul unor mari decizii, trebuie sa alegi cine pierde locul unu al atentiei si cine trece in planul secund. Mi-am dat seama ca ma aflu in aceasta situatie in momentul in care m-am trezit complet absorbit intr-o directie relativ noua pe care nu o aveam in minte acum 4 luni in urma. Pana nu demult aveam foarte clar stabilita cararea pe care voi merge, pasii pe care ii voi face, obstacolele peste care voi trece si provocarile ce le voi intalni. Dar brusc am realizat ca sunt pe un cu totul alt drum unde nu mai imi e aproape nimic cunoscut, descopar persoane noi cu care comunic de parca ne cunoastem de o viata, apar evenimente la care nici nu visam, un coctail de emotii cu un gust usor de euforie si ocazionale arome de renuntare. E interesant cu acest drum nu a trecut prin analiza riguroasa a ratiunii si cenzuri. De la o zi la alta descopar frumusetia provocarilor vietii, cum dupa o zii in care ajungi aproape fara suflare din cauza tumultului de noutati si piedici peste care esti nevoit sa treci, te lasa parca puterile si iti vine sa zici: eu renunt.......... Dar vai ce interesant e cand iti dai seama ca nu ai cum si ca odata ce ai intrat va trebi sa te aduci la mal. E ca si cum in mijlocul lacului ai renunta sa mai inoti, dar nu ai cum sa faci asta cand stii sau macar banuiesti ca pe malul celalalt se afla un nou inceput. Un inceput lipsit de poverile pe care deja le cunosti asa de bine.....
Oare ce e mai greu ? faptul ca ne-am obisnuit cu poverile vietii sau faptul ca nu le cunoastem pe cele care ne asteapta?