La inceput si la sfarsit cu totii suntem la fel !!!

Un sentiment ciudat ma cuprinde in momentul in care ma apropiu mai mult de idea ca la inceputul fiintei noastre si la sfarsitul acestei forme cu totii suntem la fel. Aceiasi energie vitala in acelas mod manifestata. Viata terestra este doar o bresa in fluxul normal el energiei universale. Singurul loc in care ajungem sa ne diferentiem uni de altii este viata materiala pe pamant unde suntem prinsi intr-un vortex de emotii, provocari, incercari, suferinte, conjuncturi care ne dau asa zisa nota de unicitate. Inclin sa ced ca individuatia este doar o iluzie menita sa ne satisfaca o nevoie la fel de temporara precum intreaga noastra existenta. Ajungem sa ne sa credem ca am reusit sa ne transformam dintr-un copil fara prea multe cunostinte intr-un adul purtator al adevarurilor universale. Tare ma tem ca defapt toata informatia e in noi inca de la inceput, iar invatarea si dezvoltarea personala sau decoperierea de informatii noi nu e nimic altceva decat aducerea la suprafata a ceea ce noi deja detinem dar limita materiala a fiintei umane nu ne permite sa constientizam. Iar cand plecam plecam la fel doar cu o noua experienta umana in plus. Energia universului are nevoie de materie pentru a se autoimplini. Aceasta dualitate energie - materie va contiuna la infinit