23 aprilie 2009

Uimire

Si daca a trecut ceva timp de la ultima postare, astazi cineva acolo sus mi-a pregatit o provocare mare. Am avut ocazia sa vad FRUSTRAREA intruchipata. Poate pana acum credeam ca e doar un concept pe care il folosim in exprimare foarte usor pentru a desconsidera pe cineva. Ei bine astazi am aflat ca frustrarea exista si umbla printre noi. Poate unii o gasesc in parc pe o banca privind agresiv trecatorii relaxati, altii poate o gasesc acasa dupa ce vin de la servici unde au avut o zi incarcata iar altii poate o gasesc la o discutie cu o persoana noua. Dar fiti pe faza ca poate fii in cele mai nebanuite locuri, acolo unde nici nu va asteptati sa o gasiti.

Eu am facut cunostinta cu ea si sa prezentat asa: "Nu stiu cum sa va spun.....(facand o grimasa specifica) EU.... sunt Cadru Universitar, Conferentiar Doctor in Psihologie......(fara cuvinte......mult prea profund)" Mi-au trebuit cateva secunde ca sa ma adun si sa imi stapanesc greata care vroia sa explodeze din adancul viscerelor.

Asa mi-am dat eu seama astazi ca "FRUSTRAREA" este prezenta si continua sa faca tot mai multi adepti care se ascund de cele mai multe ori in structuri mult prea stufoase pentru ca ei sa fie cunoscuti, sau in spatele unor institutii, in randul unor grupuri sau in spatele unor calculatoare. Permitandu-le sa atace exact in momentul in care simt ca ai lasat garda jos.

Daca ati intrat in contact cu FRUSTRAREA va invit sa contactati cat mai repede un psiholog, efectele pot fi fatale.

4 comentarii:

  1. :)
    nu dau frustrarea mea nici unui psiholog :))
    ca mi-o da inapoi multiplicata :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca toti avem frustrarile noastre si asta ne face unici. Ideea e ca atunci cand Frustrarea oamenilor (de genul celei pe care am cunoscut-o azi) se confunda cu propria lor identitate ei devin patologizanti - ne poate aduce la stadiul de " temporarily fucked up", teoria iubitorului de viata

    RăspundețiȘtergere
  3. :))
    frustrarea celui din fatza noastra trezeste in noi propriile frustrari, traiasca transferul si contratransferul!!!

    mie frustrarea mi se pare o cheie spre cunoasterea istoriei personale a omului.
    frustrarea apare cand esti foarte aproape de ... , si ... dispare brusc.
    alea sunt evenimente majore... :)... in care frustrarea devine parte din identitate.

    dar nu e decat un strat subtire, facut sandvis intre pielea nostra zgariata si mecanismele de aparare de deasupra... sau de dedesubt...

    RăspundețiȘtergere
  4. O daaa frustrarea, am cunoscut-o si eu de curand chiar pe propria piele si recunosc ca e destul de dureros si sacaitor mai ales cand esti adus deliberat in acea situatie. E si asta o modalitate de control sau de a obtine putere, pacat ca nu functioneaza in cazul meu :)

    Astfel, am fost si eu "temporarily fucked up" cum spui tu. Bafta noastra e ca ne prindem repede. Eu una(si mai ales acum) incerc sa ma tin departe de persone atat frustrate incat tin mortis sa ii aduca si pe ceilalti in aceeasi stare.

    Are si ajnanina dreptate, era pe undeva si frustrarea mea presupun, asa ca mai bine o transform pe a mea si ii las pe altii cu a lor ^-^

    RăspundețiȘtergere