Imi dau seama cat de mult efort depunem sa adaugam cat mai mult continut in viata noastra. Inventam situatii, adaptam realitati, preluam convingeri si valori fara sa le trecem prim prisma propriilor simturi. Si toate astea pentru ce ? Doar ca sa avem siguranta ca drumul spre noi este inaccesibil. Ca daca cineva vrea sa ajunga la noi trebuie sa depuna uneori aproape o munca titanica de a trece peste bariere despre care nici noi nu stim cat de puternice sunt. Am purtat o discutie tare interesanta cu cineva care imi spunea: "Ce sens are sa iti spun despre mine, doar ca sa fie o scurta trecere in revista?" Atunci mi-am dat seama de ce ne este teama sa usuram accesul la profunzimile noastre. Teama ca ceea ce suntem noi ar putea fi tratat cu indiferenta. Ca cineva ar putea descoperi ca si noi suntem la fel de umani, de sensibili si chiar vulnerabili ca ori si care fiinta.
In universul nostru launtric suntem adevarati creatori efemeri.
suntem toti efemeri...azi suntem...maine poate ca nu...iar poate ca poimaine...cu siguranta suntem uitati...:(
RăspundețiȘtergere